Cand dimineata e prea grea: cum il ajutam pe adolescent sa treaca printr-o perioada dificila- adaptarea la un colectiv nou

Uneori, pentru un adolescent, o schimbare care din exterior poate parea „normala” – un liceu nou, colegi noi, un drum mai lung, un alt ritm – poate deveni, pentru o perioada, foarte greu de dus.

Poate aparea plansul frecvent, mai ales dimineata si seara, dificultatea de a pleca de acasa, sentimentul ca „nu se potriveste” cu ceilalti sau impresia ca lucrurile nu se vor schimba niciodata.

In astfel de momente, primul lucru de care are nevoie adolescentul nu este sa fie convins ca „o sa fie bine”, ci sa simta ca nu este singur in ceea ce traieste si ca nu trebuie sa rezolve totul astazi.

Cand ziua de maine pare prea lunga:

Atunci cand suferim, mintea are tendinta de a duce dificultatea mult mai departe decat momentul prezent:

„Cum o sa fac in fiecare zi?”

„Daca nu o sa imi placa niciodata?”

„Daca nu o sa imi gasesc locul aici?”

„Cum o sa rezist tot anul?”

Pentru un adolescent care deja se simte coplesit, toate aceste intrebari pot transforma o zi dificila intr-o perioada care pare nesfarsita. De aceea, uneori este mai folositor sa reducem timpul. Nu trebuie sa se gandeasca la urmatoarele luni. Nici macar la intreaga zi.

Doar la urmatorul pas, care poate fi:

Sa se ridice din pat, sa se imbrace, sa ajunga la scoala, sa treaca de prima ora, sa ajunga la pauza, apoi la urmatoarea ora.

O zi grea poate fi traversata si in pasi foarte mici. „Nu trebuie sa imi placa acum”

Este important sa facem diferenta intre acceptarea unei perioade dificile si resemnare.

Adolescentul nu trebuie convins ca aceasta perioada mai grea emotional o sa treaca. Poate ca nu o sa treaca imediat. Daca este vorba despre o situatie noua de viata, poate ca adaptarea va dura. Putem lasa loc pentru acest adevar:„Da, acum imi este greu.” Si, in acelasi timp: „Faptul ca imi este greu acum nu inseamna ca asa va fi mereu.” Aceasta este o ancora mai realista decat obligatia de a gasi imediat ceva pozitiv.

Un singur lucru bun este suficient:

In loc sa ii cerem adolescentului sa gaseasca „ceva frumos” in fiecare zi, putem intreba:

„Care a fost un lucru macar putin suportabil astazi?” Poate fi foarte mic, precum:

O conversatie.

O ora care a trecut repede.

O melodie ascultata in drum spre casa.

O profesoara cu care s-a simtit bine.

O gluma.

O gustare preferata dupa scoala.

Nu cautam o zi perfecta. Cautam o mica insula de bine intr-o zi dificila.

Dimineata: urmatorul pas

Dimineata poate fi momentul cel mai greu. Anticiparea intregii zile poate amplifica anxietatea si plansul.

O intrebare simpla poate ajuta: „Ce am de facut acum, nu toata ziua?”: ma trezesc, imi caut hainele pentru noua zi, merg spre autobuz/metrou/masina si observ ce este in jurul meu, imi propun sa trec de prima ora la liceu, caut sa vobesc cu un coleg cu care am mai vorbit in ultimele zile....Ma gandesc practic doar la urmatorul pas.

Iar uneori, chiar si gandul:„Parintii mei stiu ca imi este greu. Ei incearca sa gaseasca o solutie. Eu nu trebuie sa rezolv singur aceasta situatie. Pot sa mai discut cu ei cand simt ca e prea mult pentru mine”, poate reduce putin sentimentul de neputinta.

Seara: sa ne amintim ca viata este mai mare decat problema de azi

Seara putem muta usor atentia dinspre ceea ce a fost greu catre ceea ce urmeaza.

Ceva mic de asteptat: o iesire, un film, o intalnire, weekendul, o excursie, o activitate preferata, un plan pe care il asteptam...

Viata mea nu este doar ceea ce mi se intampla acum.

Exista si maine. Exista si weekendul. Exista lucruri care continua sa se intample, chiar si atunci cand prezentul este greu. „Nu va fi mereu asa”

Poate una dintre cele mai importante fraze pentru un adolescent aflat intr-o perioada dificila este:

„Nu trebuie sa stiu acum cum se va rezolva totul. Trebuie doar sa trec prin ziua de azi. Ce simt acum este o perioada, nu toata viata mea.”

Uneori, vindecarea sau adaptarea nu incepe printr-o schimbare spectaculoasa. Incepe printr-o dimineata in care reusim sa ne ridicam mai usor din pat. Apoi printr-o zi pe care o traversam mai linistiti emotional. Apoi printr-un moment in care zambim. Apoi printr-un lucru pe care il asteptam.

Si, treptat, prin descoperirea faptului ca ceea ce parea imposibil de dus nu a ramas pentru totdeauna la fel.