Copii vs parinti vs profesori - comunicare eficienta acasa si la scoala -part 2

Avand ca inspiratie tot cartea “Comunicarea eficienta cu copiii acasa si la scoala” - Adele Faber, Eaine Mazlish, Lisa Nyberg, Rosalyn Anstine Templeton, revin in aceasta postare cu cateva idei menite sa eficientizeze comunicarea cu copiii.

“Daca vrem sa trimitem in lume tineri care sa se respecte pe ei insisi si sa-i respecte pe ceilalti, trebuie sa incepem prin a-i respecta noi pe ei. Si nu putem face acest lucru decat daca aratam respect pentru ceea ce simt ei.”

Cateva principii care ii pot face pe copii sa coopereze mai usor in activitatile de la scoala sau in activitatile de zi cu zi in familie:

1.atunci cand profesorii/parintii descriu problema observata, in loc sa acuze si sa dea comenzi, s-a dovedit ca un copil devine mai responsabil si mai atent; exemplu:

“ parintele: - David, esti foarte neatent! Uite ce ai facut pe jos!! - in loc de acuzatii,

- David, imediat sa cureti mizeria pe care ai facut-o pe jos!! - in loc de ordine,

puteti sa incercati doar sa descrieti problema:

parintele:-David, observ niste pete de acuarela pe covor;

-David, hai sa incercam impreuna sa gasim o solutie ca sa curatam petele de acuarela”

2.schimbarea comportamentului in bine a copilului se poate observa si cand inlocuim remarcile dispretuitoare si acuzatiile cu furnizarea de informatii; exemplu:

“ parintele: - David, cum poti sa faci asa ceva? Cine ti-a dat voie sa scrii pe pereti?!! - in loc de acuzatii,

- David, esti imprastiat cu hainele astea insirate pe jos; nu ar vrea nimeni sa vina la tine in vizita!! - in loc de remarci usturatoare, puteti sa incercati doar sa furnizati copilului informatii noi:

parintele:-David, avem foi colorate pe care poti sa desenezi, peretii sunt foarte frumosi daca raman intacti pentru ca toata casa sa arate curata si ingrijita;

- David, un dulap ingrijit, cu hainele puse la locul lor, schimba aspectul camerei; si daca o sa vina colegii tai in vizita o sa aprecieze acest lucru, pentru ca aveti mai mult spatiu sa va jucati”

3.abordarea directiva in cazul copiilor, prin ordine si amenintari, nu duce decat la scaderea stimei de sine; exemplu:

“parintele: - Inca nu te-ai apucat de tema; ce astepti? Nu mai ai timp; treci si fa-ti tema; - in loc de ordine care il fac pe copil sa se simta neajutorat si neinteles, puteti sa oferiti variante pentru activitatea necesara, sporindu-le universul informational:

“Parintele:- Observ ca iti este foarte greu sa te apuci de tema. Vrei sa te mai las sa te gandesti singur sau vrei sa lucram impreuna?"

4.atunci cand iti exprimi sentimentele ca si parinte/profesor, fara sa ataci si sa ridicularizezi un copil, acesta te va asculta cu mai multa responsabilitate; oferi o parte din sufletul tau, vei primi la schimb acelasi lucru la pachet cu atentia pe care ti-o doresti; exemplu:

“copilul: - Vreau in brateeee!!! ia-ma in brate!!

parintele: - Nu te mai agata asa de mine, esti o mare pacoste; nu te iau in brate” – neintelegerea nevoii copilului poate fi inlocuita cu:

“parintele: - Sa stii ca ma doare asa rau spatele cand cineva se agata de mine; si vreau sa fiu in forma ca sa ne putem juca impreuna in seara asta”

O sa inchid aceasta postare cu un citat mai lung din cartea amintita mai sus:

“ un parinte cere urmatorul sfat: Baiatul meu a venit acasa cu carnetul de note plin numai de “10”. I-am spus ca sunt tare mandra de el. Am procedat bine?

Raspunsul: Atunci cand nu stii sigur daca lauda ta e folositoare sau nu, pune-ti o intrebare cheie: <<Cuvintele spuse de mine il fac pe copil mai depedendent de persoana si de aprobarea mea, sau cuvintele spuse de mine il ajuta sa isi constientizeze forta si sa capete o imagine clara despre capacitatile si realizarile lui?>>. Observati deosebirea dintre urmatoarele afirmatii:

Laude care creeaza dependenta la aprobarea celorlalti:

“un carnet de note model; sunt tare mandra de tine”

vs laude care il fac pe copil sa devina constient de capacitatile si realizarile lui:

“ aceste note de 10 reprezinta perseverenta si ceasuri intregi de munca asidua. Cred ca esti tare mandru de tine”

care il fac pe copil sa devina constient de capacitatile si realizarile lui: “ aceste note de 10 reprezinta perseverenta si ceasuri intregi de munca asidua. Cred ca esti tare mandru de tine”