Batranetea

Mi-as dori foarte mult sa reusim, fiecare dintre noi, sa privim persoanele in varsta cu mai mult respect, sa le vedem ca pe niste purtatoare fundamentale ale experientei, ale culturii. Sa nu le consideram inutile si sa ne bucuram ca inca exista, ca inca putem sa le cerem sfatul, ca inca putem sa aflam informatii din vremuri indepartate.

Ar trebui sa ne dam seama ca in sufletul lor poate este un tumult de emotii; chiar daca multi batrani se simt tineri in adancul fiintei lor, corpul imbatranit ii face sa se simte nefolositori, inutili si astfel dezvolta destul de des stari de despresie si anxietate.

Un citat reprezentativ pentru mine, care ma intristeaza, dar in acelasi timp imi da o briza de speranta ca se poate depasi aceasta stare:

“Unul dintre cele mai dureroase momente din viata fiecarui om este cel in care isi da seama ca are mai mult timp in urma sa decat inaintea sa. Iar cand nu mai ai prea mult timp, trebuie sa gasesti lucruri pentru care sa merite sa traiesti. Amintirile, poate. Dupa-amiezi insorite, tinand de mana pe cineva. Mireasma bobocilor proaspat infloriti. Duminicile intr-o cafenea. Nepotii, poate. Omul gaseste o cale sa traiasca pentru viitorul altcuiva. “ - „Un barbat pe nume Ove” - Fredrik Backman .

Recitind acest citat, eu personal imi readuc in prim plan ca prioritate, ajutarea persoanelor varstnice cunoscute de mine, sa-si geaseaca pe acel “cineva” sau pe acel “ceva” care sa-i faca sa se bucure de viata in continuare, sa simta ca mai au lucruri de oferit inca.

O sa mai adaug cateva citate din „Despre inima si alte esee” - Andrei Plesu:

„...batranetea e o aventura. Si ni se cer puterea, curajul si curiozitatea de a nu traversa aceasta aventura morocanosi, prost dispusi, ca si cum am sti cu certitudine ultima despre ce este vorba de fapt.”

„Batranetea, la randul ei, poate fi varsta bolilor si a imputinarii, dar si varsta intelepciunii, a experientei, a prestigiului. Batranii azilurilor sunt tristi. Batranii cetatii sunt impunatori. Exista, asadar, o regalitate a batranetii, dupa cum exista o sclavie a ei.”

Deasemenea este important felul cum abordam moartea. Indiferent de varsta, este important sa stam cu aceasta frica a noastra, a tuturor, frica de moarte, sa ne dam seama ce anume ne aduce neliniste si ce anume ne-ar face sa privim linia de finish a vietii cu mai putina teama; poate ajungem sa privim partea de final a vietii, batranetea, mai degraba cu curiozitate, cu seninatatea unei vieti traite frumos.

O sa vin si aici cu cateva citate selectate din cartea „Calatoria catre sine – memoriile unui psihiatru” - Irvin D. Yalom:

„Pierderea memoriei are totusi si o parte buna: uitand subiectul multor carti, imi ofer placerea de a le reciti.”

„Iau foarte in serios ideea ca o viata traita bine, care nu lasa regrete adanci, face posibila o abordare mai senina a mortii.[...] Toate lecturile si experientele mele de viata m-au invatat cat de important este sa traiesti in asa fel incat sa nu mori incarcat de regrete. Am facut eforturi constiente, in ultimii ani, de a fi generos si bland cu toti oamenii care imi ies in cale, astfel ca ma apropii de nouzeci de ani cu un grad ridicat de impacare”

Traiesc cu speranta ca vom fi din in ce in ce mai deschisi spre a privi batranetea cu mai putina teama si respingere; astfel vom reusi sa ne bucuram de libertatea oferita de pensionare, de timpul liber aferent ce poate fi alocat lucrurilor care ne fac placere cu adevarat chiar si atunci cand corpul nu mai este tanar, chiar si atunci cand ne lasa memoria.