Perioada de doliu

Pierderea unei persoane dragi este un lucru inevitabil pe parcul vietii. Important este cum reusim sa gestionam aceasta incercare grea.

In primele saptamani/luni dupa momentul pierderii, persoana este in stare de soc, uneori de negare, este agitata, uneori plange, este deconectata de la orice alta emotie.

Urmeaza confruntarea cu realitatea si atunci apar sentimentele specifice pierderii: tristetea, neajutorarea, izolarea - si acestea pot sa dureze saptamani/chiar luni de zile, in functie de resursele de adaptare ale fiecarei persoana in parte.

Pot sa apara si sentimente de furie, de nedreptate, legate de soarta celui pierdut.

Atunci cand cineva drag noua, dispare din viata noastra, apar urmatoarele provocari:

• acceptarea pierderii, nu doar la nivel rational, ci si la nivel emotional

• gasirea resurselor personale pentru a gestiona durerea, furia, anxietatea, vinovatia, frustrarea, etc, sentimente care au o intensitate mare in astfel de momente si cu care persoana nu s-a mai confruntat

• redefinirea propriei identitati dupa pierderea persoanei dragi ( redefinirea rolurilor)

• cautarea de resurse si persoane de sprijin in prezent, aici si acum.

Urmatoarele simptome enumerate mai jos sunt normale, nu trebuie sa ne speriem, nu trebuie sa mergem anxios cu gandul si sa ancipam ca nu vom reusi sa trecem peste; trecerea timpului aseaza emotiile puternice, inclusiv tristetea capata un sens, se transforma de cele mai multe ori in nostalgie, o emotie mult mai usor de gestionat:

• tristete, plans, sentiment de deznadejde- ca nimic nu mai are sens, durere si dor ca sentimente recurente, care se tot intorc peste noi, tulburari de somn, agitatie, vise cu persoana pierduta, sentimentul ca nu este adevarat si ca persoana pierduta este langa noi, oboseala, lipsa de energie si de sens, tulburari de apetit, vinovatie chiar daca rational nu este ancorata in realitate, lipsa de chef de a face lucrurile din rutina de zi cu zi, anxietate, temeri pentru viitor.
  

Teoria Kubler-Ross privind etapele durerii, una dintre cele mai cunoscute teorii, descrie perioada de doliu prin 5 stadii:

1. negarea si izolarea - o etapa in care ne adunam resurse pentru a parcurge acest proces greu de vindecare emotionala; nu vrem sa vorbim cu prietenii, nu vrem sa auzim sfaturi, negam la inceput ca ni s-a intamplat tocmai noua aceasta tragedie, evitam sa ne confruntam cu emotia intensa a pierderii;

2. constientizarea si eliberarea emotionala – aici apar cel mai des sentimentele de furie( pentru ca nu putem face nimic sa schimbam situatia), de nedreptate, uneori de vinovatie, toate acestea insotite de manifestari fiziologice ( plans, insomnii, tulburari gastrointestinale);

3. negocierea – este din nou o etapa tampon, o etapa in care din nou se aduna resurse pentru a continua procesul inceput. Poate fi considerata si o amanare; apare dorinta de a mai pastra durerea ca o legatura cu persoana pierduta;

4. depresia – aici constientizam pe deplin ca suntem neputinciosi si nu putem sa schimbam lucrurile. Apare o tristete foarte profunda, pe care doar noi o simtim cu adevarat intens, prin urmare doar noi vom putea sa o integram, sa o resemnificam si sa iesim din ea. Este o lipsa de actiune aici; se asteapta trecerea timpului;

5. acceptarea si rezolutia – neputinta ramane in urma si apare un sentiment neutru; acceptam pierderea si incepem sa dam mai mult sens prezentului si viitorului. Vinovatia din stadiile din spate, de cele mai multe ori, se reinterpreteaza si nu mai cautam vinovati pentru ce s-a intamplat. Tot in aceasta etapa incercam sa ne ancoram mai mult in amintirile frumoase cu persoana pierduta. Nimeni nu ni le va lua niciodata.

De retinut!:

• o persoana poate sa experiementeze mai multe stadii in acelasi timp

• fiecare persoana este unica, va avea propriul fel de a traversa acest proces al integrarii doliului.

De retinut!:

- citirea acestui material cu siguranta nu va alina durerea, dar poate sa ajute la ancorarea in realitate si cu incredere in studiile facute pana in prezent, documentate stiintific, putem sa ne dam voie sa traim durerea, sa nu ne mai fie frica de ea, sa o vedem ca pe o etapa si sa cautam resurse in noi pentru a da un sens prezentului pentru a nu ne pierde pe noi. Avem persoane in viata noastra foarte apropiate( sot/sotie, copii, parinti), inca langa noi. Nu suntem singuri. Ziua de AZI este tot ceea ce conteaza pentru ca trecutul nu-l putem schimba si viitorul nu stim ce ne va aduce.