Visuri

Daca aveti posibilitatea, incercati sa mergeti la cursuri de dezvoltare personala. Ca psiholog, e important sa constientizezi importanta autenticitatii si congruentei personale in cadrul activitatii desfasurate in lucrul cu oamenii in cabinet. A fi congruent cu tine este un “endless road”, drum la care ajuta orele de terapie personala, orele de intervizare, orele de supervizare si orele de formare continua prin participarea la diverse evenimente ce vor ajuta sa mai faci cativa pasi pe acest drum frumos. In aceasta postare o sa incerc, din nou, sa impartasesc cu voi cateva franturi din universul bogat informational gasit in cadrul taberei de psihoterapie”Saptamana rogersiana” 2019.

In prezentarea “Visurile bune, visurile rele”, psih. Mihaela Bonatiu, mi-a adus cateva teme de reflectat: visurile bune pot fi trambuline in dezvoltarea personala; prin visuri bune putem intelege acele proiectii realiste in viitor care pot fi generatoare de energie pozitiva; visurile rele sunt introspectii ale persoanelor de referinta (parinti de exemplu) si care nu sunt proprii individului – prin urmare este important sa facem putina “curatenie” in visurile noastre.

O sa vin aici cu 2 exercitii inspirate din aceasi prezentare amintita mai sus: 1.Cautati sa aveti 10 minute de liniste si incercati sa va imaginati ca aveti o bagheta magica care v-ar putea indeplini o singura dorinta. Care ar fi aceea? Reflectati la: emotia care vine cu acest exercitiu, cum ar fi sa devina realitate?. Simtiti ca este o dorinta reala, proprie, sau mai degraba este inertia de a atinge dorintele altor persoane importante pentru noi? 2.Acest exercitiu o sa-l facem impreuna. Are urmatorul enunt: care este prima dorinta pe care vi-o aduceti aminte? In cazul meu a fost : “ imi doresc foarte mult sa am un frate sau o sora” - dorinta aparut in jurul varstei de 3, 4 ani. Hai sa analizam emotiile: pentru mine a fost astfel: am facut diferenta intre sentimentele de atunci ( tristete, nevoie de afectiune, dorinta de apartenenta) si sentimentele de acum ( caldura, multumire pentru ca am ajuns sa fiu inconjurata de “frati si surori” - prietenii mei apropiati, intelegere pentru copilul de atunci). Reflectati fiecare la dorinta care a reusit sa apara din trecutul dumneavostra. In cazul meu, o dorinta din copilarie a constituit aceea “trambulina” pentru a ma ajuta sa integrez singuratatea din copilarie si a constituit punctul de plecare in construirea unor relatiilor de prietenie. Ca si concluzie, va propun sa ne analizam cu seriozitate si cu deschidere, dorintele/visurile si sa incercam sa ne dam seama daca sunt cu adevarat proprii noua, daca le simtim ale noastre cu adevarat si sa vedem daca ne propulseaza constructiv spre viitor.